Lista localităților

Comuna Barcani

Prezentarea comunei Barcani

Comuna Barcani, din Covasna, este situată la sud de Zagon, în colțul sud-estic al județului, pe drumul național (DN) 13E, la o distanță de 55 de km de municipiul reședință Sfântu Gheorghe, la 50 de km de Brașov și la 115 km de Buzău. De Barcani, care se află la o altitudine de peste 700 de metri și care este centrul de comună, mai aparțin satele Lădăuți și Sărmaș. Împreună cu comunele Vama Buzăului, care aparține de județul Brașov, și Sita Buzăului, și cu orașul Întorsura Buzăului alcătuiesc Depresiunea Buzaielor.

Primele informații despre popularea localității provin de la începutul anilor 1700, iar prima atestare documentară a Barcaniului datează din anul 1843, denumirea istorică a localității fiind „Barcanu”.

Barcani a fost o așezare care a aparținut de comuna Zagon, întrucât strămoșii locuitorilor de naționalitate română au fost colonizați de familia Mikes din Zagon, apoi ulterior, la începutul secolului XVIII, de familia Szentkereszti, pe pământurile donate de aceștia. Localitatea este așezată în partea de nord-est a bazinului Întorsurii. Este legată de localitatea Zagon printr-un drum pietruit (13 km), iar de Întorsura Buzăului prin șosea asfaltată (5 km).

Denumirea localității, conform tradiției, vine din cuvântul „borcan” din limba română. Asemenea produse din sticlă au fost fabricate aici între anii 1847-1886, pe proprietatea familiei Mikes din Zagon. În prezent se cunoaște locul atelierului de sticlărie, iar săpăturile efectuate aici dezvăluie și natura produselor fabricate.

În comună, principalele ocupații ale localnicilor sunt creșterea animalelor (ovine, bovine, cabaline), cultivarea terenurilor, prelucrarea lemnului, a preparatelor și produselor lactate, precum și valorificarea produselor animaliere.

Atracții turistice:

• Biserica ortodoxă din Barcani, care a fost construită în anul 1896, având hramul Sfântului Nicolae. În fața acesteia se află o troiță frumos sculptată
• Biserica ortodoxă cu hramul Arhanghelilor Mihail și Gavriil. A fost construită în anul 1967. În interiorul acesteia sunt păstrate icoane din secolul al XIX-lea. Biserica ortodoxă din localitatea vecină Sărmaș este o construcție mai nouă, purtând hramul Sfântului Nicolae
  

Sursa: http://www.kvmt.ro/index.php?id=74_barcani
http://primariabarcani.ro/prezentare_locala

Comuna Boroșneu Mare

Prezentarea comunei Boroșneu Mare

Centrul comunei Boroșneu Mare este situat în partea estică a județului Covasna, pe partea stângă a pârâului Covasna. Comuna cuprinde șase sate: Boroșneu Mare (reședință), Dobolii de Sus, Tufalău, Lét, Boroșneu Mic și Valea Mică.

În această zonă au fost descoperite rămășițe arheologice din epoca neolitică și romană. La Boroșneu Mare au fost identificate ruinele unui castru roman, care asigura apărarea drumurilor romane spre strâmtoarea Oituz și spre zona Întorsurii Buzăului. Comoara de aur de la Țufalău, descoperită în anul 1840, este, în opinia unor specialiști, datată din epoca bronzului, iar conform altor teorii, este considerată de origine scitică. Cetatea Borz din Valea Mică datează din epoca bronzului și Evul Mediu timpuriu. O parte a pieselor comorii din Țufalău sunt păstrate în prezent în Muzeul Național al Ungariei, dar și în Muzeul de Istorie din Viena. Pe dealul cetății de lângă localitatea Lét, în secolul al XIV-lea, se afla cetatea regală din lemn a regelui Nagy Lajos. În locul acesteia a fost construită cetatea Székely Bánja, binecunoscută în istoria secuilor.

Sursa: http://www.nagyborosnyo.ro/

Comuna Brateș

Prezentarea comunei Brates

Această comună a Scaunului Orbai este situată pe partea dreaptă a apei Covasna, de-a lungul drumului, iar orașul balnear Covasna se află la o distanță de 6 km. Aici oprește și trenul Sfântu Gheorghe – Bretcu. În administrația comunei aparțin satele agricole Telechia (care a dat în trecut numele Scaunului) și Pachia. Merită vizitată biserica reformată, și pentru faptul că de pe tavanul acesteia, cu ocazia unei renovări, a fost desfacut tavanul cu casete în stil renascentist din 1760, în prezent găzduit de Secția de etnografie a Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe. Parcul care înconjoară în prezent biserica păstrează numele reginei Erzsébet (Elisabeta), la fel ca acei copaci bătrâni care încercuiesc biserica din Pachia.

Telechia este un loc istoric. Aici se află Conacul Horváth, monument artistic din secolul XVIII, reprezentant al barocului popular, care se deteriorează tot mai mult. În biserica din Pachia și pe zidul exterior al acesteia putem admira emblemele celor două fenomene ale micii localități: Pakey Lajos (1853-1921) din Pachia, arhitect celebru în Cluj, printre altele proiectantul soclului grupului statuar al Regelui Matyas (Matei Corvin), și Sándor József (1853-1945), secretarul-șef al Asociației Culturale Maghiare din Ardeal (Erdélyi Magyar Közművelődési Egylet), un personaj reprezentativ al minorității maghiare din Ardeal. Cine nu a auzit zicala: „üti Páké Barátost” (loveste Pachia Brateșul)?

Cele două localități, în prezent, împreună cu Telechia, formează o singură unitate administrativă. Și nimănui nu-i trece prin cap să se atingă de călători.

Sursa: http://baratos.ro/ro/home.html

Comuna Chichiș

Prezentare comunei Chichis

Centru de comună, satul Chichiș este situat în unghiul format de Olt și Râul Negru, limita județului Covasna, la doar 1,5 km de județul Brașov, pe DN 12, la o altitudine de 509 m.

Pe teritoriul satului Chichiș a fost identificată ceramică, probabil din epoca bronzului, o fusaiolă de lut, oase de animale, fragmente de vase și fragmente de ceramică. Prima datare istorică care atestă existența localității este din 1461. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XIII-lea, comunitatea creștină din localitate era destul de numeroasă și avuță pentru a construi o biserică catolică. După reforma religioasă, biserica a fost transformata în biserică unitariană și, ca monument istoric, a fost inclusă pe lista UNESCO.

În anul 1567, în Chichiș au fost înregistrate 34 de case, în care locuiau familii de secui cu drepturi depline, libere, iar de la începutul secolului al XVII-lea au apărut în localitate iobagi și jeleri. În anul 1602, dintre cele 23 de familii, niciuna nu era iobagă, însă în anul 1614, dintre cele 61 de familii, 9 erau iobagi și 2 jeleri, iar în 1703, dintre cele 66 de familii, 32 erau iobagi. După formarea regimentelor de grăniceri, 440 de secui figurau în evidența armatei.

Date mai exacte apar la recensământul din jumătatea secolului al XIX-lea. Populația a crescut lent: în anul 1850 erau 881 de locuitori, iar în 1900 numărul a ajuns la 1170 de locuitori, iar în 1941 erau 2060 de persoane. În anul 1910 se înregistrau 7 religii diferite: catolici, reformati, unitarieni, evanghelici, greco-catolici, ortodocși și israeliti.

În anul 1675, un cronicar anonim amintește condițiile favorabile pe care le oferă teritoriul pentru creșterea animalelor. Numele localității s-a întipărit în mentalitatea colectivă în perioada luptei pentru libertate din anii 1848-1849. Trupele imperiale au ocupat Țara Bârsei și au înaintat spre Trei Scaune. Pentru a opri avansarea contrarevoluționarilor, armata revoluționară maghiară a mobilizat aproximativ 7000-8000 de secui. Bătălia decisivă a avut loc pe 2 iulie, în zona podului peste Râul Negru. Principalul actor al bătăliei a fost Gábor Áron, eroul revoluționar care a căzut în această bătălie, și armata de infanteriști condusă de acesta.

Istoria multiculturală a comunității a făcut ca schimbările de regim politic și apartenența succesivă la Ungaria și România în secolul XX să nu fie marcate de conflicte etnice. Toleranța religioasă și etnică este o caracteristică a localității de care localnicii sunt mândri.

Localități aparținătoare: Băcel
Numărul locuitorilor: 1610
Cai de acces: DN 11, DN 12, stație de cale ferată Chichiș

Economia localității: Din punct de vedere economic, este o comună în dezvoltare. Desființarea marilor centre industriale din cele două orașe vecine (Brașov și Sfântu Gheorghe) a impus, în mod imperativ, redistribuirea forței de muncă. Astfel, au apărut mici întreprinzători, agricultura fiind în proces de capitalizare. Forța de muncă disponibilă și neocupată este redusă.

Atracții turistice:

• Biserica unitariană din secolul XIII (monument UNESCO)
• Biserica ortodoxă din secolul XVI
• Monument dedicat Revoluției din 1848
• Monument dedicat soldaților căzuți în al Doilea Război Mondial
• Lacuri amenajate pentru pescuit sportiv și petrecerea timpului liber
• Herghelia de lipițani – Ferma Bartha – una dintre cele mai importante herghelii de lipițani din țară

Sursa: http://www.ro.chichis.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=50&Itemid=70

Comuna Comandău

Prezentarea Comunei Comandău

Comuna Comandău este o regiune cu păduri nesfârșite de foioase și brazi, grădină a fructelor de pădure, a ciupercilor, oază pentru pescari și vânători, drumeți și viitorul paradis al schiorilor. Toate acestea la o altitudine de 1071 de metri de la nivelul mării. Cei interesați de patina istoriei locului vor avea, cu siguranță, parte de o experiență de neuitat.

Localitatea Comandău este situată de-a lungul pârâului Bâsca Mare, afluent al Buzăului, care izvorăște din Munții Vrancei și ai Buzăului. Denumirea localității provine de la vechiul post de grăniceri „Grenzkommando”, situat în apropierea graniței de odinioară. Aici a existat o linie ferată cu ecartament îngust, care în 1892 a fost legată de gara Covasna. Materialul lemnos exploatat era coborât la vale printr-un funicular (siclau), construit într-un mod genial și ingenios, de unde era transportat până la gara din Covasna, tractat de o locomotivă cu aburi.

În prezent, din această rețea de cale ferată există numai porțiuni. În vederea salvarii funicularului, în anul 2004 s-a constituit o inițiativă civică. Aceasta este singura amintire de istorie industrială de acest gen, cu o valoare incontestabilă din Europa Centrală și județul Covasna.

Valoarea peisagistică a locului, pârtiile de schi de pe muntele Laur și microclimatul deosebit fac ca interesul față de localitate să fie îndreptat spre sporturile de iarnă și turism.

Sursa: http://www.kvmt.ro/67_comandau/

Comuna Dalnic

Prezentarea comunei Dalnic

Satul Dalnic este satul natal al lui Dózsa György și este mândru de fiul său. În biserica reformată din Dalnic, care păstrează elemente ale arhitecturii medievale, puteți admira un fragment dintr-un text scris în scriere runică secuiască.

Marele scriitor și poet maghiar Gaál József (1811-1866), care făcea parte din cercul de prieteni al lui Eötvös József, s-a născut la Dalnic. Acesta a scris comedia intitulată A Peleskei notárius (Notarul din Peleske). Străveche localitate secuiască, la poala estică a munților Bodoc, în valea pârâului cu același nume, în apropierea DN 11 spre Târgu Secuiesc. Cei mai mulți vin în căutarea memoriei lui Dózsa György (Gheorghe Doja).

În acest loc, unde, conform tradiției, s-a născut personajul principal al răscoalei țăranilor din 1514, puteți admira două monumente: vechea și simpla placă memorială, realizată în 1949, și placheta de bronz a lui Dózsa György, ce se odihnește pe stâlpi de bazalt, înconjurată de un gard din fier forjat, ce amintește de lamele de coasă. Proiectantul este Plugor Sándor, iar placheta din bronz este lucrarea artistului Jecza Péter.

Statuia monumentală ce reprezintă persoana lui Dózsa György se află în centrul localității. Este creația artistului Szobotka András (1976).

Alte atractii:

• Școala care poartă numele bizantinologului de origine maghiară, Darkó Jenő (1880-1940). Aleea de brazi milenari din curtea școlii oferă o priveliște spectaculoasă
• Arboretumul grădinii Beczássy. Raritățile grădinii sunt arborii Ginkgo biloba, molidul de Arizona (Picea engelmanni), magnolia japoneză (Magnolia kobus), respectiv o specie foarte rară de arțar din zonă (Acer hyrcanum)
• Conacele cu valoare arhitecturală: Conacul Lizir (1753), Conacul Gaál-Borbáth (1844), Casa Bartha (sec. XIX), Curia Hadnagy (începutul sec. XX), Casa Veress și curia Dárki (sec. XVIII)

Sursa: http://www.kvmt.ro/index.php?id=109_dalnic
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dalnic,_Covasna

Comuna Dobârlău

Prezentarea comunei Dobârlău

Scurt istoric
Comuna se situează în sudul judeţului Covasna, pe malul stâng al râului Negru, la poalele vestice ale Clăbucetelor Întorsurii. Situată în colţul sud-estic al bazinului Sfîntu Gheorghe pe teritoriul judeţului Covasna, reprezintă limita cu judeţul Braşov.

Prezentarea localității:
Alcătuită din localitățile Dobârlau, Dobârlau-Vale, Marcus si Lunca Marcus, comuna Dobârlau este situata în sudul judetului Covasna pe malul stang al Râului Negru, în sud-estul Tarii Bârsei, înconjurata de Clabucetele Întorsurii – munti din curbura interioara a Carpatilor – pe drumul judetean 103B, la limita cu judetul Brasov.

Puncte turistice:

• Biserica ortodoxă Dobârlău cu hramul Adormirea Maicii Domnului Biserica ortodoxă Mărcuş cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie Biserica ortodoxă
• Lunca Mărcuşului cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe Mânăstirea Mărcuş cu hramul Sfinţilor Români şi Acoperământul Maicii Domnului

Sursa: http://primariadobarlau.ro/

Comuna Ilieni

Prezentarea Comunei Ilieni

Comuna Ilieni se află situată pe valea pârâului Ilieni, ce izvorăște din Munții Baraolt, pe malul drept al râului Olt, la o altitudine de 530-540 m și este străbătut de DJ 112, Sfântu Gheorghe-Brașov. Pe teritoriul acestei localități se găsește un izvor de apă minerală carbogazoasă numit Fântâna Anna.

Prima atestare documentară datează din 1332, însă așezarea era locuită cu mult înainte, drept dovadă stau săpăturile arheologice din 1910 de pe malul stâng al pârâului Ilieni, care au descoperit așezări apartinând culturilor Starev-Criș, Ariusd-Cucuteni și Cotofeni. Tot în acel loc s-au semnalat urme de ziduri de piatră și vase romane.

În pădurea din apropierea satului s-a descoperit o monedă de bilon de la Didius Iulianus. Pe malul Oltului, la vest de sat, spre Dobolii de Jos și Ariusd, în locul numit „Dealu Mare”, s-au găsit o urnă cu patru butoni, o cească și fragmente ceramice din a doua epocă a fierului.

Cu prilejul săpăturilor efectuate în anul 1965, în locul numit „Roata de Fier” (Kerekesvas), s-au descoperit fragmente ceramice dacice din secolul I î.Hr.-I e.n.

Începând cu anul 1876, satul Ilieni a aparținut Comitatului Trei Scaune din Regatul Ungariei, apartenență ce se va încheia în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat care prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi. În perioada interbelică, localitatea a făcut parte din Județul Trei Scaune, iar începând cu anul 1968, după desființarea Regiunii Autonome Maghiare, intră sub administrarea teritorială a actualului județ Covasna.

Satul a fost denumit după Sfântul Ilie al Vechiului Testament, apărând în registrul din 1567 sub denumirea de Ilieni, denumire pe care o poartă și astăzi. Localitatea a fost un sat minier, aici funcționând între anii 1868-1961 o mină de lignit cu extragere din subteran.

Economia localității Ilieni este bazată pe activități în domeniul exploatării și prelucrării primare a lemnului, prelucrării laptelui, confectiilor, prelucrării maselor plastice, precum și în domeniul materialelor de construcții, comerțului și agroturismului. Activitatea principală rămâne însă agricultura, prin cultura plantelor și creșterea animalelor.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Ilieni,_Covasna
http://www.kvmt.ro/61_ilieni/

Comuna Moacșa

Prezentarea comunei Moacșa

Comuna Moacșa se află în Depresiunea Târgu Secuiesc. Localitatea Moacșa este situată în zona centrală a județului, pe cursul Văii Pădureni, la capătul sudic al Munților Bodoc, la o altitudine de 547 m, pe DN11, Brașov – Târgu Secuiesc – Bacău. Comuna cuprinde trei sate: Moacșa (reședința), Pădureni, și Eresthighin.

Prima atestare documentară datează din anul 1332, însă descoperirile arheologice dovedesc existența omului aici mult înainte. Astfel, în anul 1961, cu ocazia unui sondaj arheologic făcut în locul numit „Maksahat”, s-a identificat o așezare de tip Cucuteni-Ariușd și vestigii din secolele XI-XII, iar pe „Hotarul Moacșa” s-a descoperit o cetate dacică. Pe malul drept al pârâului Pădureni, s-a descoperit o așezare cu două nivele de tip Precucuteni, Cucuteni-Ariușd, care conținea o locuință dreptunghiulară, fragmente de ceramică și obiecte de uz casnic.

La „Drumul cerei” s-a găsit o monedă republicană română, de argint, a familiei Rubria, iar în „hotarul Veresmart”, între pârâiele Ciobot și Năsaș, se găsesc urmele unei așezări din epoca romană. Aici s-au găsit, întâmplător, substructuri de clădire de piatră, fragmente de țiglă și de ceramică romană provincială. La capătul vestic al satului, pe un loc amenajat ce poartă denumirea de „Megely”, a fost descoperită o așezare neolitică atribuită unei faze timpurii a culturii Ariușd-Cucuteni, suprapusă de o locuire dacică.

Atracții turistice:

• Biserica Reformată din Moacșa (1894) se remarcă prin clopotnița în stil baroc și clopotul din 1531, o piesă de patrimoniu. Biserica Reformată din Eresthighin păstrează clopotul din secolul XV, care a fost folosit pentru a conduce pe ultimul drum eroul revoluției pașoptiste, Gábor Áron
• În centrul localității, în 1994, a fost ridicat un obelisc în memoria victimelor colectivizării forțate, pe locul unde, în anul 1950, au fost împușcate două femei. Alte două persoane nu s-au mai întors niciodată din deportare, iar 33 de locuitori au fost deportați la muncă forțată în Dobrogea
• Printre monumentele locale se numără și Monumentul funerar Gábor Áron, în semn de respect față de eroul revoluționar
• Conacul Benkő din Eresthighin, în stil clasicist târziu, reprezintă o importantă construcție istorică
• În apropiere, Izvorul Úrkútja (sau Izvorul Domnului) și piatra Kupa din Moacșa sunt locuri de referință, iar izvorul cu debit bogat este renumit pentru apă, despre care se spune că ar avea proprietăți vindecătoare pentru durerile de cap
  

Sursa: http://www.kvmt.ro/index.php?id=140_moacsa

Comuna Ozun

Prezentarea Comunei Ozun

Ozun este un sat din județul Covasna, situat în Depresiunea Brașovului, pe malul drept al râului Negru, la o altitudine de 515 m. Satul este reședința comunei Ozun și se află la o distanță de 9 km de municipiul Sfântu Gheorghe. Localitatea este străbătută de DN11 (Brasov – Bacău), tronson suprapus de E574.

Comuna Ozun este una dintre cele mai mari din județul Covasna și este constituită din șapte sate: Ozun, Sântionluca, Lisnău, Bicfalău, Lunca Ozunului, Măgheruș și Lisnău-Vale. Aceasta se află la hotarele sud-estice ale comitatului Alsóháromszék (Trei Scaune), la o distanță de 9 km de Sfântu Gheorghe, 27 km de Brașov și 30 km de Covasna.

Localitatea Ozun are o istorie lungă și interesantă, cu mai multe denumiri pe parcursul timpului. Primele mențiuni documentare sunt din anul 1332, când este atestată sub denumirile „Saurdos de Wzon” și „Uzon” în diferite perioade. În 1567, apare ca „Wzon”, iar în 1642 și 1760 ca „Uzon”, pentru ca în 1854 să fie menționată ca „Uzon”.

În ciuda primei atestări documentare din 1332, cercetările arheologice din zonă dovedesc prezența umană încă din perioada neolitică. S-au descoperit artefacte deosebite, printre care ceramica pictată de Cucuteni-Ariusd, ceramica pictată cu dungi specifică culturii Cotofeni, precum și o urnă ceramică Hallstattiană, ce atestă legătura cu civilizațiile antice.

În 1976, cercetările arheologice efectuate pe malul drept al râului Negru, în zona denumită „La Balți”, au scos la lumină fragmente de ceramică de borcane lucrate manual, decorate cu brauri în relief și butoni cilindrici, dar și vase pentru provizii, toate datând din ultimele două secole ale Daciei preromane. De asemenea, pe malul stâng al râului Negru, în zona numită „Spatele Tulghesului” (Tolgyhat), au fost descoperite morminte de incinerație ce conțineau ceramică din cultura Nouă, o importantă cultură preistorică din sud-estul Europei.

Aceste descoperiri arheologice contribuie la înțelegerea istoriei și continuității locuirii în această regiune de-a lungul mileniilor.

Atracții turistice:

• Ozun este o localitate cu un patrimoniu istoric și cultural deosebit, având o serie de monumente care reflectă diversele perioade istorice și stiluri arhitecturale. În centrul satului, se află biserica reformată din secolul XV, cu un plan de bază în formă de ouă, o construcție remarcabilă din punct de vedere arhitectural. De asemenea, se mai află biserica catolică, primăria și un parc comemorativ, fiecare contribuind la valoarea istorică și culturală a satului
• Satul Ozun este, de asemenea, renumit pentru mai multe conace și castele construite în secolul XVIII, care sunt exemple emblematice ale barocului popular, ale stilului rococo și ale stilului Empire. Printre aceste construcții se numără Castelul Beldi-Mikes, Conacul Ujvarossy-Agoston și Conacul Temesvary
• Un alt monument de artă remarcabil este Conacul Punkosti, care se distinge prin acoperișul său înalt și dublu, o variantă a mansardei populare, construit în jurul anului 1810. În această clădire funcționează astăzi biblioteca „Erdelyi Lajos”, un loc de învățătura și cultură locală.
• Un exemplu de arhitectură tradițională este reprezentat de mai multe case din lemn, cu acoperiș din sindrilă. Printre acestea se numără Casa lui Baba Mozesne, datată în prima treime a secolului XIX, și Casa lui Paljanos Adolf (fosta cazarmă de husari), construită în stil renascentist, la începutul secolului al XIX-lea. O caracteristică frumoasă a acestei ultime case este prispa boltită
• În apropiere, satul Bicfalău se află într-un peisaj natural deosebit, la poalele Munților Întorsurii și este înconjurat de păduri de fag. Asezarea este atestată documentar din 1332, iar populația sa, conform recensământului din 2002, este de 379 de locuitori. Această ambianță pitorească, cu un patrimoniu arhitectural și cultural bogat, face din Ozun un loc deosebit pentru vizite și studii istorice
• Tinutul Secuiesc este o regiune cu o bogată istorie și patrimoniu arhitectural, datorită condițiilor socio-istorice favorabile în perioada medievală și post-medievală, care au dus la construirea multor conace și clădiri importante. Acestea sunt răspândite în localități precum Bicfalău și Cernat, care sunt renumite pentru numărul mare de conace ce se găsesc aici.
• Printre cele mai frumoase conace din această zonă se numără Conacul Simon de pe Strada Mare din Bicfalău, construit în 1793, cu o prispa din piatră, cu arcade și coloane. Tot pe Strada Mare se află și Casa Jantso, iar pe Strada Bisericii poate fi admirată Casa lui Zsigmond Odon, cu o prispa asimetrică, boltită, arcuită și ornamente baroce. Alte conace notabile includ Conacul lui Pall Gergely, construit în 1830, Conacul Molnar de pe dig, datând din 1822, și Casa Bojthe – Cseke din 1860
• În ceea ce privește localitatea Lisnau, numele acesteia provine din limba slavă și înseamnă „pădure”. Prima atestare documentară datează din 1332. Printre atracțiile turistice ale satului se numără Biserica Reformată, un monument istoric situat în centru, care este înconjurată de un gard de piatră în formă de cerc, rămasite ale unei cetăți vechi. Turnul de clopot a fost construit pe locul intrării cetății și adăpostește unul dintre cele mai renumite clopote renascentiste din zonă, executat în 1693 de meșteșugarul brașovean Lampen Henrik
• Satul Santion, care datează din 1332, își are numele probabil de la Sfantul Ioan sau Sfantul Ivan și este cunoscut mai ales datorită primei soții a scriitorului Jókai Mór, actrița dramatică Laborfalvi Roza (născută Benke Judit). În Santion se află Biserica Romano-Catolică, un monument istoric, și Capela Szentivanyi cu un turn de husar în stil baroc. De asemenea, Biserica Unitariană din Lunca, construită în 1826, adăpostește o placă comemorativă din 1939, în memoria lui Berde Moșa, o personalitate importantă a Revoluției de la 1848-49
• Aceste locații sunt doar câteva dintre comorile arhitecturale și istorice ale Tinutului Secuiesc, care continuă să atragă vizitatori din întreaga lume datorită patrimoniului său bogat și divers
  
  
  

Sursa: http://www.ozun.ro/
http://www.kvmt.ro/index.phpsid=147_ozun

Comuna Reci

Prezentarea Comunei Reci

Satul Reci este situat în partea de nord-est a județului Covasna, în Depresiunea Sfântu Gheorghe, și face parte din comuna Reci. În anul 1964, satul Comolău a fost contopit cu localitatea Reci, iar astăzi, Comolău constituie partea nordică a acesteia.

Localitatea Reci este amplasată pe malul drept al râului Negru, la o altitudine de 548 m, și este traversată de DN11, care leagă Sfântu Gheorghe de alte localități importante din județ și din țară.

Această zonă se remarcă prin peisajele sale pitorești și istoria sa, fiind o destinație apreciată atât de cei care vor să se bucure de natură, cât și de cei interesați de patrimoniul cultural și istoric al regiunii.

Localitatea Reci are o istorie îndelungată, prima atestare documentară datând din 1334. În timpul săpăturilor arheologice efectuate între 1957-1959, pe malul drept al râului Negru, în locul numit „Telek”, au fost descoperite urme ale unei bogate așezări neolitice. Acestea includ trei locuințe și două morminte aparținând culturii Tisa, precum și diverse materiale arheologice ce provin din mai multe culturi istorice, cum ar fi Boian, Cucuteni-Ariusd, Bodrogkeresztur, Cotofeni și Noua, alături de vestigii din epoca bronzului (cultura Wietenberg) și din prima epocă a fierului.

De asemenea, pe malul drept al râului Negru a fost descoperită o așezare și un mormânt de inhumație (distrus), datând din secolele X-XI.

În secolul al XIII-lea, a fost construită biserica reformată, inițial romanica, din care s-a păstrat doar absida, aceasta fiind ridicată peste o necropolă din secolul al XII-lea. Aceste descoperiri arheologice și istorice sunt importante pentru înțelegerea evoluției culturale și religioase a zonei de-a lungul secolelor.

Economia localității Reci se bazează în principal pe agricultură, cu culturi de porumb, ovăz și cartofi, dar și pe creșterea animalelor. Într-o măsură mai mică, activitățile comerciale contribuie și ele la economia locală. Un alt aspect cultural important al localității este fanfara, care este bine cunoscută în întregul Ținut Secuiesc și este adesea invitată la diverse evenimente culturale, fiind un simbol al tradiției și al unității comunității. Aceasta adaugă o valoare culturală importantă localității, participând la viața socială și la promovarea tradițiilor.

Pădurea de mesteceni din Reci reprezintă o rezervație naturală remarcabilă, având un peisaj unic datorită formării sale de-a lungul erelor geologice. Nisipul din această rezervație a fost adus de apele Râului Negru la sfârșitul erei glaciare și a fost modelat ulterior de eroziunea vântului, creând dune și valuri de nisip. Acest teren variat este, de asemenea, propice pentru formarea de lacuri mici în perioadele de creștere a nivelului apei.

Rezervația este un habitat deosebit de important pentru plante rare, precum trifoistea, palustrul și cătina. O altă specie rară care își face apariția aici este Aldrovanda, o plantă carnivoră care trăiește pe malul lacurilor, alături de roua cerului și nufărul alb (Nymphaea alba), care înfrumusețează apa.

Fauna regiunii este, de asemenea, diversă și include specii rare de păsări migratoare, precum ratele cărătoare, nagatii, cufundarii, chirele și lisitele. În timpul migrației de primăvară, aceste păsări se opresc adesea în rezervație pentru a se odihni. Totodată, în lacul de aici trăiește și o specie rară de broască – broasca de mlaștină (Rana arvalis arvalis Nilss), masculii acesteia având o nuanță albastru deschis în sezonul de împerechere.

Fauna terestră este la fel de variată, cu căprioare și cerbi ca locuitori permanenți ai pădurii. Vulpi, bursuci, veverițe, pisici sălbatice și mistreți sunt animale frecvent întâlnite aici, iar fazanul este o specie adusă și colonizată recent în această zonă.

Această pădure și rezervație naturală sunt un adevărat refugiu pentru biodiversitate și o destinație importantă pentru iubitorii de natură și conservare.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Reci,_Covasna
http://www.kvmt.ro/index.php?id=73_reci

Comuna Sita Buzăului

Prezentarea comunei Sita Buzăului

Sita Buzăului este o comună situată în Depresiunea Buzăului, la doar 4 km de orașul Întorsura Buzăului, pe DN 10. Comuna cuprinde patru sate: Sita Buzăului (reședința), Crasna, Merișor și Zăbrătău.

Istoric și denumire: Prima atestare documentară a localității datează din anul 1533. Numele Buzău are rădăcini tracice, iar lingviștii susțin că provine de la cuvântul „buz”, care înseamnă capră sau oaie, referindu-se posibil la vechile obiceiuri pastorale din această regiune.

Biserica locală: Prima biserică din localitate a fost ridicată în anul 1834, fiind situată inițial în actualul cimitir, dar aceasta a fost demolată și reconstruită în 1862, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Noul lăcaș de cult a fost construit într-un stil apusean, ceea ce adaugă un farmec aparte arhitecturii din zona Buzaului.

Comuna Sita Buzaului este un loc cu tradiție, legătura sa cu pastoralismul și istoria regională fiind evidente în numele localității și în structura sa socială și religioasă.

La Sita Buzaului, pe limita actuală a județelor Covasna și Buzău, se află o formatiune stâncoasă impresionantă cunoscută sub denumirea de Piatra lui Szent Laszlo (Piatra Sfântului Ladislau). Această piatră este asociată cu legenda Sfântului Ladislau, un important rege al Ungariei din perioada medievală.

Comoara de aur: În 1887, la baza acestei stânci a fost descoperită o comoară de aur, care a atras atenția arheologilor și cercetătorilor. Comoara este compusă din bare de aur marcate cu pecete, datând din secolul IV. Descoperirea a fost considerată o mare valoare istorică și a adăugat un strat suplimentar de mister și mitologie la acest loc sacru.

Descoperiri arheologice: La Sita Buzaului, pe malurile râului Kovako, au fost descoperite unelte din piatră neslefuită, care datează din paleolitic. Aceste unelte, realizate din cremene și jasp, sugerează că zona a fost locuită de oameni din cele mai vechi timpuri, având o semnificație arheologică și istorică importantă.

Atracții turistice:

• Biserica Ortodoxă din Sita Buzăului: Biserica ortodoxă din Sita Buzăului a fost construită în anul 1861 și este dedicată Adormirii Maicii Domnului. Este o biserică cu o arhitectură tradițională ortodoxă, iar picturile murale de pe pereți, realizate în 1867, sunt un exemplu remarcabil de artizanat religios ortodox. Această biserică este un loc de cult important pentru comunitatea locală și reprezintă un simbol al credinței ortodoxe în zonă.
• Tabăra pentru elevi din Crasna: În satul Crasna, se află o tabără pentru elevi, care oferă un loc de recreere și educație pentru tineri. Aceasta este un loc deosebit pentru învățătura și dezvoltarea tinerelor generații din zonă.
• Atelierul de sticlărie al contelui Mikes Benedek: Cea mai veche clădire din localitate este un fragment din atelierul de sticlarie al contei Mikes Benedek, fondat în 1855. Acest atelier a avut un rol semnificativ în dezvoltarea localității și a tradițiilor de prelucrare a sticlei. Acesta poate fi considerat o piesă istorică importantă, legată de meșteșugurile tradiționale ale zonei și de activitățile economice din trecut.
  

Sursa: http://www.kvmt.ro/127_sita_buzaului/
http://www.sitabuzaului.ro/

Comuna Valea Mare

Prezentarea comunei Valea Mare

Valea Mare este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Covasna, Transilvania, România.
Se află în partea de sud-est a județului, în Munții Întorsurii , la 26 de km de Sfântu Gheorghe , pe drumul ce face legătura între Boroșneu Mare și Covasna .
Până în 1999 , localitatea făcea parte din comuna Barcani .

Populația din Valea Mare s-a format din iobagii și jelerii români, aduși aici de proprietarii maghiari din Boroșneul Mic pentru a presta diferite activități agrare sau în pădurile din zonă.
Activitatea principală a locuitorilor constă în creșterea animalelor și cultivarea cerealelor.
Obiective turistice și memoriale
În centrul comunei se ridică o Biserică Ortodoxă, construită în 1793. Aceasta poartă hramul Arhanghelilor Mihail și Gavril, fiind totodată un important obiectiv turistic datorită stilului său arhitectonic deosebit de frumos. Interiorul bisericii este decorat cu icoane din secolul al 19-lea. Mai veche chiar decât construcția este un clopot amplasat în clopotniță și care datează din 1763.

• Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Crucea comemorativă din piatră este amplasată în curtea Bisericii Ortodoxe din satul Valea Mare, fiind înălțată, în anul 1934, în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial, de către societatea A.S.T.R.A. din localitate. Monumentul este împrejmuit cu un gard de lemn și cuprinde un postament dreptunghiular, deasupra căruia este un soclu, înalt de 1 m, peste care se ridică o cruce treflată. Pe fațada monumentului este amplasată o placă pe care sunt înscrise numele a 28 eroi români.
• Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Valea Mare. (poza)
  
  
  

Comuna Zagon

Prezentarea comunei Zagon

Zagon este un sat situat în partea de sud-est a județului Covasna, în Depresiunea Târgu Secuiesc, pe malurile râului Zagon. Localitatea se află la o altitudine între 570 și 630 m, iar accesul se face pe drumul județean 121E, care leagă municipiul Târgu Secuiesc de stațiunea Covasna.

Zagon se întinde pe ambele maluri ale râului Zagon, într-o zonă pitorească, oferind un peisaj montan și un mediu natural destul de atrăgător. Localitatea beneficiază de o amplasare strategică, aproape de stațiunea Covasna, cunoscută pentru resursele naturale și atracțiile turistice legate de ape minerale și zone de agrement.

Zagon are o istorie arheologică interesantă, cu mai multe descoperiri importante. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1567. În pădurea „Ceremus-Stejeriș”, din apropierea satului, au fost găsite în 1877 vestigii importante, incluzând un depozit de bronzuri Hallstattiene, care conținea: 8 celturi, o secure plată cu aripi, un ciocan, 18 seceri de tip languette, un cuțit cu mâner plin, brățări și alte artefacte.

Mai târziu, în 1888, a fost descoperit un alt depozit de bronzuri datând din perioada Hallstatt B1, care conținea seceri, celturi și varfuri de lance, alături de artefacte romane (două fibule). Tot aici au fost găsite patru vârfuri de săgeți, o secure, două vârfuri de lance, un cuțit și alte obiecte din fier, ce par a aparține epocii medievale timpurii.

În 1977, în apropierea localității, a fost descoperit un mormânt din perioada sec. XI-XIII, conținând un schelet inhumat și un spadă cu două tăișuri și un pinten, semn al unei înmormântări ce ar putea fi legată de o persoană de rang înalt sau militară din acea perioadă.

Atracții turistice:

• Monumentul în locul presupusei case părintești a scriitorului Mikes Kelemen, în grădina Mikes, poartă inscripția: „În casa construită pe acest loc s-a născut Mikes Kelemen 1690-1762: secretarul personal al principele Transilvaniei Rákóczi Ferenc II, revoluționarul exilat la Rodostó (astăzi Tekirdağ), un reprezentant de seamă al prozei maghiare.” În această grădină pot fi admirați bătrâni stejari Mikes, despre care se spune că probabil l-au văzut pe scriitor copil fiind, jucându-se sub ei.
• De asemenea, există o colectie de medalii și cupe sportive a gimnastei olimpice Ecaterina Szabo, câștigătoarea medaliei de aur la Olimpiada din 1984, expusă în casa sa natală.
• Printre locuitorii români ai comunei, se păstrează un vechi obicei popular religios, legat de riturile străvechi de botez, celebrat în fiecare primăvară de către preotul ortodox la izvorul Budos. Scriitorul Mikes Kelemen a scris despre izvor și apa acestuia în Scrisorile sale din Turcia.
  
  
  
  

Sursa: http://www.kvmt.ro/168_zagon/
http://www.zagon.ro/

Orașul Covasna

Prezentarea orașul Covasna

Oraşul Covasna este situat în curbura Carpaţilor Orientali, la poalele munţilor Breţcu în depresiunea Târgu Secuiesc .Stațiunea balneoclimaterică permanentă de interes naţional se afla la 31 km de Sfântu Gheorghe, la 60 km de Braşov și la 250 de km de Bucureşti. Staţiunea Covasna are 12200 locuitori și are în subordine administrativă localitatea Chiuruş. Cunoscută ca oraşul izvoarelor minerale, localitatea Covasna este traversată de pârâul cu același nume. Altitudinea variază între 550-600 m, iar climatul este răcoros, de depresiune intramontanã. Vara nopțile sunt rãcoroase iar iernile sunt reci. Aerul are un conținut ridicat de ioni negativi – un alt factor terapeutic natural.

Scurt Istoric:
Prima atestare documentara a oraşului Covasna dateaza din 1567, în 1773 apele minerale de la Covasna sunt analizate chimic iar într-un manual de geografie aparut la Viena in 1818 este deja menționată ca stațiune balneară. În 1952 este declarat oraș iar odată cu reorganizarea administrativă a României din 1968 județul primește numele stațiunii Covasna. Economia orașului Covasna se bazează mai ales pe industria alimentară, turism și agricultură.
Stațiune balneoclimaterică
Este una dintre cele mai importante stațiuni balneoclimaterice ale României, dispune de 9 hoteluri şi de mai multe pensiuni private precum și de un camping. Izvoarele de ape minerale au debite deosebit de ridicate (unele au un debit de peste 1000 de litri pe oră) și sunt răspândite în tot orașul (peste 1500 de izvoare) existând unele case particulare unde în fântâni este apă minerală. Acestea sunt de o mare varietate fiind carbogazoase, bicarbonatate, feruginoase, clorurosodice, iodurate, hipertone, hipotone, bromurate.
Afecțiuni tratate 
Apele minerale de la Covasna sunt utilizate atât în cura internă cât și în cura externă pentru tratarea afecțiunilor cardiovasculare (stări după infarct miocardic, cardiopatie ischemică, insuficiență mitrală și aortică, hipertensiune arterială), boli hepato-biliare, boli digestive. De asemenea apa minerală este imbuteliată si comercializată în toată țara sub numele Roua (Roua Munţilor). În 2005 aceastei ape minerale i-a fost decernată medalia de aur la Salonul Internațional de ape minerale de la Berkeley Springs (Statele Unite). Trebuie menționate și mofetele (emanații de bioxid de carbon) din Covasna care au o valoare terapeutică majoră fiind extinse în toată stațiunea. Centrele de tratament din Covasna dispun de mofete, instalații pentru băi calde cu ape minerale, buvete pentru cură internă, aerosoli și inhalații. Aici se aflã și Spitalul de Recuperare a Bolilor Cardiovasculare Covasna, unitate renumită atât în țarã cât și în străinătate.

Obiective turistice:

• „Balta Dracului”, 
• Centrul Civic al oraşului Covasna cu hoteluri şi bază de tratament 
• Bustul lui Körösi Csoma Sándor 
• Casa de cultură orăşenească 
• Biserica reformată 
• Galeria de artă 
• Biserica romano-catolică 
• Mofeta „Bene” 
• Mofeta „Bardocz” 
• Biserica reformată din Voineşti 
• Biserica ortodoxă „Sf. Nicolae” 
• Biserica ortodoxă de stil vechi cu hramul “Duminica tuturor sfinţilor” 
• Biserica ortodoxă “Izvorul tămăduirii” lângă Hotel Montana 
• Biserica ortodoxă din Voineşti 
• Monumentul soldatului român 
• Spitalul cardiologic 
• Valea Zânelor cu „Cetatea Zânelor” 
• Planul înclinat de la Covasna 
• Calea ferată îngustă industrială 
• Biserica reformată din Chiuruş 
• Bustul lui Körösi Csoma Sándor din Chiuruş 
• Cămin cultural cu expoziţia memorială a lui Körösi Csoma Sándor 
• Noua casă memorială a lui Körösi Csoma Sándor 
• Nucii de pe parcela Csoma din Chiuruş 
• Bustul lui Iustinian Teculescu 
• Casa memorială a lui Ignacz Rozsa 
  
  

Oraşul Covasna dispune de un potenţial turistic deosebit. Bogăţia şi varietatea resurselor hidrominerale şi carbogazoase având valoare terapeutică excepţională au dat posibilitatea dezvoltării prioritare a turismului balnear. Anual în complexele balneare din Covasna, staţiune cu „stagiune” permanentă, pot beneficia de efecte tămăduitoare şi miraculoase ale tratamentului peste 50.000 de vizitatori

Sursa: http://www.primariacovasna.ro/